Era pe vremea când “Un yankeu la curtea regelui Arthur” provoca hohote de râs datorită limbajului din carte. Prea-urzit-a un licăr de creativitate la acea vârstă potrivită și numai idei demne de Merlin ne ocupau zilele lungi de vară. Între toate acestea, una habar nu avea că își va întinde influența peste ani și mări și țări.

L-am întrebat pe Alex, colegul meu de bancă dacă vrea niște mere. Mi-a răspuns prompt, “Da Boss, vreau opt”. “Da de ce măi Boss chiar opt” i-am zis. “Pentru că dacă te întreabă cineva câte vrei și nu știi, zici că opt” a venit răspunsul, și așa a și rămas de atunci.

Coincidența a făcut că era prima vară după marea “Revoluție” din ’89, și eu începusem deja trainingul pentru o lume în plină viteză, în care mereu ești pe fază, mereu ai replică, mereu ești prezent, implicat, atent, distributiv, ubicuu. O lume despre care habar nu aveam. Și care avea de multe ori să mă suprinda fără replică.

Dar nu … m-a salvat 8-ul care s-a instaurat încet-încet în viața mea. Întâi legat de întrebările de școală “Cât ai luat?”-Păi … am făcut cam de opt … Apoi orele de întâlnire au devenit mai degrabă … opt. La un moment dat i-am aproximat unui prieten vârsta unui om cam pe la “șaiș’opt” de ani. Până la celebrele ședințe corporate în care 8 clienți, 8 prospecti păreau în regulă …

Ce mi-a dat OPT-ul? Răspunsuri pe nerăsuflate. Timpul în care ezitam l-am transferat la cel care a întrebat, câștigând secunde de reflecție. Am citit peste ani în cărțile de management în afaceri că e mai bine să iei o decizie eronată care să o îndrepți în timp decât să fii paralizat de inacțiune (și așa am și făcut). A devenit un stil de viață să ai un automatism pentru întrebări aiurea.

Și de asemenea cred că este o pură coincidență faptul că sunt implicat în fix opt proiecte în acest moment. Asta în caz că ar fi întrebat cineva.

Alege o cifră. Mulțumește-i și tu lui Boss ! Simplifică-ți viața 🙂