Cred ca la un moment dat o sa imi fac un mod de viata din a blog post-evenimente. Ceea ce nu este un lucru rau, pentru ca evenimentele ajung la mine din reverberatia de dupa, in cateva zile. Cu cat e mai normal sa afli, cu atat se propaga informatia catre mine, cel mereu ocupat cu altele decat cu informarea …
Acum 2 zile (9 Noiembrie 2009) s-au implinit 20 de ani de la evenimentul care avea sa schimbe cursul istoriei Europei si in subsidiar sa imi permita sa scriu acest post pe blog. Zidul Berlinului a cazut si dupa 20 de ani populatia din Estul continentului sta si se intreaba “daca capitalismul este atat de bun, de ce sunt vietile noastre atat de proaste?”. Tarile din blocul estic penduleaza intre ce a fost, cei care sunt, bunastarea vesticilor, succesul Chinei si de ce nu si al Rusiei, tari inca hibride ca ideologie.
Undeva deziluzionati intre comunismul secolului 20 si capitalismul secolului 21, polonezi, slovaci, cehi, unguri, romani, bulgari, incearca sa gaseasca identitatea, cu populatii care actioneaza intre nostalgie, extremism, distantare si alte manifestari care nu permit inca mijlocul. Un articol interesant (via Alina) pe NY Times.
Update 1 : Raport despre perceptia intre comunism si democratie (vezi paginile 120-121)
Update 2 : Amnezia din Bulgaria, cei 40 de ani
