Este bine-cunoscut ca oamenii in mediul virtual au un comportament diferit fata de cel normal in situatii de fata in fata. Se exprima mult mai usor si sunt mult mai dezinhibati. Cercetatorii in domeniu numesc asta “efectul dezinhibitiv”.

Cateodata oamenii spun lucruri prea personale despre ei. Marturisesc emotii ascunse, temeri, dorinte. Sau sunt deosebit de generosi, fata de normalitate. Aceasta se numeste “dezinhibitie benigna”.
Alteori insa folosesc limbaje violente, cuvinte murdare, critica, sunt maniosi, ameninta. Oamenii exploreaza adancimile Internetului pentru a vedea pornografie sau violenta, locuri pe care in mod normal nu le-ar “vizita” in viata reala. Aceasta se numeste “dezinhibitie toxica”.

Ce se intampla cu Online-ul de permite astfel de manifestari dezinhibitive ? Motivele ar fi urmatoarele :

NU MA CUNOSTI ( anonimitate disociativa )

Marea majoritate sunt anonimi pe Internet. Stii ceva despre mine doar daca iti spun eu ! Facand abstractie de o posibila urmarire a adresei de email, a serverelor, pentru identificare … in 99,99% oamenii pot fi oricine pe Internet. Cuvantul de baza e Anonim. Din cauza ca nici numele nu se da … mai ales alte detalii. Aceasta functioneaza superb pentru dezinhibitie. Cand oamenii au oportunitatea sa separe activitatile din viata cotidiana de o identitate pe Internet, se simt mai putini vulnerabili si mai deschisi. TOT ceea ce ei fac, nu poate fi direct legat cu restul vietii lor. Sunt cine vor sa fie si comportamental “cel de pe Internet” nu sunt chiar “eu”. In psihologie aeasta se numeste disociere.

NU MA VEZI ( invizibilitate )

In mai toate mediile online, oamenii nu te vad. Decat daca conectezi camera video, evident. Aceasta invizibilitate da curaj oamenilor sa mearga in unele locuri unde nu ar merge, sa spuna unele lucruri, care nu le-ar spune in mod normal.

Lipsa prezentei fizice incurajeaza dezinhibitia. Chiar daca stii cine sunt si cum sunt, faptul ca nu ma poti vedea sau auzi ( mesajele sunt transimse prin intermediul scrisului – messenger, mail, blog, forum ). Lipseste din comunicare o privire anume aruncata, un cascat, un clatinat din cap, adica limbajul trupului ( care reprezinta pana la 90% din comunicare ) . E mai simplu sa nu te uiti in ochii omului de multe ori.

NE VEDEM MAI TARZIU ( desincronizare )

In comunicarea Internet comunicarea nu este sincrona, nu se interactioneaza in timp real. Pentru unii ia minte, ore, zile, chiar si luni , sa raspunda mesajului tau. Unii pot experimenta asta ca o “fuga”, dupa ce posteaza un mesaj prea personal sau prea emotional. Este mai simplu sa il lasi “acolo” si sa nu te mai intereseze. Este numit in limbajul de specialitate “emotional hit and run”.

TOTUL E IN CAPUL MEU ( introspectie solipsistica )

Lipsa prezentei fizice si folosirea textului poate produce efecte interesante asupra oamenilor. Cateodata simtim ca mintile pur si simplu se unesc. Citirea mesajului altcuiva poate fi echivalata cu o voce in propriul cap, ca si cum cealalta persoana, in mod magic s-a strecurat in mintea noastra. Nu stim cum arata insa creierul simte nevoia sa aloce o voce, o fata, un comportament, la care adaugam si dorintele si asteptarile noastre fata de persoana respectiva. Astfel ne trezim ca am creat un personaj imaginar in psihicul nostru.

In acest moment lucrurile se schimba pentru ca textul scris schimbat devine un dialog intre noi si prietenul nostreu gata inventat. Oamenii au fantezii fie erotice, fie de genul ca ne certam cu seful, lucruri care repet, nu le fac asa in realitate. In imaginatie, unde este sigur, mintea functioneaza. In acel moment realitatea ESTE imaginatia.

Si mai e ceva interesant. Cand primim mesaj de la altcineva, de multe ori in subconstient il silabisim. Adica vorbim. Dialogul are loc cu noi insine. Iar mie in mod sigur imi voi spune mai multe lucuri decat le spun la altii…

E DOAR UN JOC ( imaginatia disociativa )

O data facute cele de mai sus in capul nostru, avem impresia ca personajele create de noi sunt in alt “spatiu” care exista online, un fel de taram al visurilor. O data inchis computerul ne reintoarcem la identitatile noastre de dinainte de a-l deschide. Studiile arata ca chiar si in cazul fraudelor online, hotii se simt ca intr-un joc. Pana la urma seamana foarte tare cu omuletii care ii conducem la lupta in Starcraft 2.

Sub influenta anonimitatii, persoana incearca sa fie invizibila, o non-persoana, rezultatul fiind reducerea sau simplificarea identitatii. In timpul imaginatiei disociative, acest “inauntru” este exprimat si tinde sa devina cat mai elaborat.

SUNTEM EGALI ( minimizarea autoritatii )

In mediul online nimeni nu stie daca este presedintele unei multinationale sau doar un pusti in fata unui computer intr-o garsoniera. Castigarea unei pozitii aici nu tine cont de varsta, rasa, religie, sex, samd. Ea tine de calitatile de comunicare, calitatile de scriere, persistenta, calitatea ideilor, si evident de know-how-ul tehnic.

In viata reala frica de dezaprobare sau de repercursiuni pune bariere. In online, lipsa autoritatii duce la o mai mare deschidere in dialog. Aceasta este si marea filozofie a Internetului. Este o retea NE-controlata. Potentialul de noi medii de comunicare este infinit. Nu ne place intr-un loc, plecat imediat in altul .

VARIABILE DE PERSONALITATE

Nu numai dezinhibarea contribuie major la comportamentul in Internet. Puterea dorintelor, cnecesitatilor nedeclarate este foarte mare. Personalitatea variaza foarte mult cand mecanismele de “aparare” se pun in functiune. Oamenii compulsivi tind sa aiba comportamente retinute. Cei isterici tind sa fie emotionali. Stilurile de personalitate se schimba online. Aceste stiluri sunt :
– psihopat ( antisocial )
– narcisist
– schizofrenic
– paranoic
– maniaco depresiv ( impulsiv )
– masochist ( autoaparare )
– obsesiv compulsiv
– isteric
– disociativ

EU-l

Ne comportam online la fel cum ne simtim in viata reala ? Adica daca am inceput ziua nervos la munca din cauza ca am pierdut trei sferturi de ora in statia de tramvai o sa ma comport asa si in mediul online? Bunul simt ne spune ca da, insa in lumea virtuala apar aceste disocieri care nu intotdeauna ne conduc la comportamentele intuite.

Studiile au aratat ca schimbarile acestea se fac in functie de mediul in care activam. Eu-l se muleaza udne suntem. Intr-un fel vom actiona pe chat si in alt fel pe un forum. Emailurile, Blogurile, Video-Conferintele sunt medii diferite. Si cand ajungi fata in fata oricum este altceva decat cele dinainte .

Fiecare mediu reflecta de fapt dierite dimensiuni a cine suntem noi de fapt, fiecare exprimata diferit in contextul propus ( fiecare mediu e un context ) .

LIMITA

Bineinteles ca exista in toata aceasta poveste si reversul. Este confruntarea dintre dezinhibitie si inhibitie. De multe ori ne avantam si imediat incep sa vina intrebarile. Ceilalti chiar sunt asa cum ii imaginez eu ? Teama, anxietatea isi fac usor loc in minte. Distinctia intre EU si CEILALTI incepe sa se faca cat mai clar. Pana la urma cea mai aproape persoana de noi suntem tot noi. Inhibitia apare negresit. Se produc blocajele de actiune, de scris, de comunicare.

In functie de fiecare persoana si situatie se face simtit mai pregnant unul din cele doua efecte : inhibitie sau dezinhibitie. Sunt doua polaritati intre care se oscileaza. Dar, asta e natura umana 🙂

Traducere si adaptare dupa John Suller