20 iunie 2018 – Claudiu Gamulescu
Radio Killed the Radio Star: Din cauza hyper-documentarii, estetica, fondul si forma articolelor(linkuri, poze, numar de caractere, aranjare text, densitate si relevanta), nu am mai scris de luni … ba chiar de ani. Adica in loc sa fiu “scriitor” am incercat sa fiu de fiecare data un “editor” de lux, petrecand mai mult timp in forma decat in exprimare. In plus tentatia de a scrie profesional, de a fi relevant profesional, a restrans foarte mult exercitiul scrierii si subiectele. In mod normal dezvoltarea cerebrala ar trebui sa fie invers – sa scrii si daca din cand in cand scrii si profesional este excelent, invers nu merge, sau cel putin nu in casul meu. Asa ca reiau de aici BLOGUL, jurmalul meu online.
Edinbourough, ziua atractiilor pentru copii – Wonder World si Gravity Trampolines, noua moda in Anglia, o idee traznita sa faci o suprafata imensa pe care sa sari, din careu in careu, atat jos cat si in laterale. Spiritul pragmatic scotian se remarca in vanzarea de produse adiacente – sosete pentru copii, 3 lire, obligatorii de la firma lor, sau inchiriere cu 1 lira ora, hamburgeri, pizza, orice colorat, orice care sa atraga atentia, DE Cumparat. Nimic nou in societatea capitalista, dar ca si in Anglia, te frapeaza ca chiar orice este de vânzare.
Imi continui gandurile asupra scotienilor, de la un mic accident care l-am vazut din autobuz. Lesinase cineva, era sosita Politia si Ambulanta. Erau opriti cateva sute de oameni. Scotienii traiesc in CLAN, spiritul acesta este prezent peste tot. Spre deosebire de colegii lor de insula englezii, zambesc, sunt familisti si foarte primitori cu emigrantii. Care emigranti sunt vazuti ca salvatorii sangelui insular – problemele de consangvinitate au dus la cercetari genetice inca din anii 50, care au culminat cu oaia Dolly sau noile programe cu voluntariat uman spre clonare. Spiritul acesta de Clan se transmite si se adapteaza la multiculturalism.
Fata de alte locuri ale lumii, si in special Franta pentru ca o cunosc, emigrantii nu se “vad”. In primul rand toti vorbesc engleza si comunica intre ei, deci nu risca sa se enclavizeze. Diferenta intre clasa de sus si cea de jos-medie iarasi nu se vede, pentru ca prezenti in strada sunt doar ultimii, care sunt imbracati nu prost, dar nici cu gust, nu rau, dar nici bine. Din cauza vremii unele items sunt des intalnite si vizual senzatia este una de egalitate. Un super-exemplu de multi-oameni-de-peste-tot care traiesc impreuna. Gena de a fi cochet sau aranjat nu s-a transmis, nu e chiar locul cel mai curat din lume si sapiens nu are nici o problema cu aruncatul pe strada, fie ca e sticla, fie ca e canapea. Scotianul este conectat, asa ca daca nu vorbeste nu risca sa se plictiseasca, toti sunt cu ochii in telefoane in foarte-simpaticele autobuze cu etaj double-decker. Autobuze care sunt zeci, sute, atat de multe inca nu exista masini in afara de taxiuri.
In plus, Scotianul este FIT. Trece repede strada (stopul dureaza putin), se tine bine de bare, alearga, bea, trage, munceste … in mare profilul omului de sub-munte care stie ca iarna e grea si ploaia este doar preludiul de 10 luni al zapezii. Suzeta in gura la bustul gol este ceva obisnuit. Se profita de momentele bune, se rade, se sta in grup, se ajuta , ca in Clan, dar cu gandul ca toata istoria a fost o lupta intre Clanuri (lucru care se reflecta in arhitectura si cladiri de aparare).
Si in plus am vazut ca se face pitch-ing peste tot, de la muzeu la biserica. De fapt la Comunitate (cladirea numita biserica este doar un pretext). “We believe in Deep Faith and Human Equality. All people are welcomed inside” – parca iti vine sa intri sa vezi despre ce e vorba.
Mancarea este pe baza de fast-food 90%. Sau mai bine zis take-away, ca sa nu dau conotatii negative, pe alocuri este si ecolo-bobo-trendy-cool, nu numai KFC si McDo. Ca sa calculezi inmultesti lirele cu 1.33 ca sa vezi cat este in euro. Si cum sunt din toate colurile vei manca bine ungureste, chinezeste, indian, pakistanez, burmez, japonez sau malaiezian.
Ce sa mai zic … Vremea …. Nu e chiar grozava …
