Ce este mai bine – sa castigi intr-o tara 10.000€ pe luna si sa dai 7500€ impozit sau sa castigi in alta tara 3500€ si sa dai 1200€ impozit in conditiile unor preturi mai mici? Eh, parca tot mai bine sa castigi mult …
Ne referim la impozite in general cu “mari si mici” si intotdeauna in raport de comparatie cu povesti a caror realitate ne scapa, ne pierdem in vorbe. Franta are impozite mari, Albania am citit ieri pe internet ca mici, Bulgaria stiu deja, America nu mi-e prea clar si de Rusia oricum nu ma intereseaza.
Statele fie ele cele moderne sau de acum sute de ani, asa s-au finantat. Baza a fost protectia, asigurarea cadrului de continuitate prin siguranta (miliatara) si ulterior educatie si sanatate. Modernitatea a adus infrastructura si competitia economica intre state, unde e nevoie de resurse. De fiecare data Statul are nevoie de mai multe resurse, e normal, limita e cerul daca vrei sa le faci pe toate in acelasi timp.
Macroeconomic, trebuie sa intelegem o realitate universala, Mecanismul de Colectare a impozitelor. Aceste Impozite pot fi preluate fie de la cei bogati prin Impozite Directe, fie de la marea masa a populatiei, prin Impozite Indirecte. Daca vrei sa intelegi ce se intampla cu un stat, te uiti pe aceasta structura. In 2012 campioanele Europei la impozite indirecte erau România si Ucraina, cu circa 130 de taxe si impozite indirecte diferite. Intelegi imediat cine trage “caruta” in functie de tara, iar aparentele pot insela.
Daca pui o picatura-doua de nedreptate intre cele doua tipuri de colectare, adica doar unii dau si ceilalti nu, obtii fie o auto-exilare a celor bogati (noroc cu globalizarea ca se poate, a cui o fi fost oare ideea?), fie o stare de numultumire a populatiei intregi (in majoritatea cazurilor aceasta situatie presupune ca cei bogati formeaza si esalonul de conducere). Daca populatia este rezistenta sau slab educata, poti sa o duci o astfel de politica chiar si secole la rand (vezi Rusia).
O minoritate se supune din convingere, majoritatea din teama, spunerea acesteia fiind mai mult aparenta decat reala.
Statele se simt bine cand sunt in deficit, politicul are pretext sa ceara sacrificii si la final sa spuna “am facut ce am putut”. Moromete stie ca “ai, n-ai, dai” si isi plateste impozitul. Adevarata arta este sa ii lasi soricelului de rand indeajuns de mult ca sa aiba ce sa roada, sa nu te trezesti ca iti roade dulapul. Sau dupa cum zice o vorba evreiasca, gaina nu se taie, doar se jumuleste.
Inainte sa ne intoxicam cu idei si sa ne erijam in posturile de conducere de la Ministerul de Finante comentand cu glas incet posibile fapte de coruptie, ar trebui sa intelegem ca in orice exista PROPORTIONALITATE, este una din legile infailibile ale Naturii. Castigi mult, dai mult. Important este cat iti ramâne si ce poti sa faci cu ce iti ramâne. Daca ai pune dublu si tot nu ai putea face multe, inseamna ca modelul economic nu e bun, nu impozitul mare.
In general e bine sa fii realist si sa te raportezi doar la ce ramâne dupa impozite, urmand ca preocupare impozitului sa vina in momentul in care ai consolidat acest venit. Sa o iei invers reprezinta o munca titanica care presupune multe abilitati. Doar pentru pasionati.
PS. Inca de pe vremea Sfintelor Scripturi subiectul a fost atins si inclus in doctrina, asa ca subiectul nu este unul nou …
“Dati-le tuturor ceea ce li se cuvine; cui pretinde impozit, impozitul; cui pretinde tribut, tributul; cui pretinde teama, teama; cui pretinde onoare, onoarea.” Romani 13:7
